Amintiri din alte vremuri.

Vacanta. Din cauza vremii de cacao, in dimineata acestei zile de luni, 11(?) iulie m-am hotarat sa arunc o privire peste niste poze vechi, de pe niste cd-uri vechi, poze facute parca in alta epoca.

Dupa ce mi-am mancat putin nervii cu cd-urile – fratilor, pastrati-va chestiile pe orice, numai pe cd-uri nu! – am reusit sa vad niste poze cu mine, in calitate de boboc al CNAM, facute intr-un ‘club’ care era in voga pe vremea aia, pentru toata lumea: Club Metropolis, Bistrita.

Inca ma minunez – nu stiu daca sunt placut sau neplacut surprins – de felul in care se imbraca lumea, isi aranja parul sau se poza. Alte vremuri. Eram copii, nu stiam de mall-uri sau haine de pe net. Eram niste prunci mai ca pruncii, fara atatea fite, ca pruncii din 2011. Si ne descurcam si fara haine din New Yorker sau Piazza Italia sau accesorii de la Meli Melo. In fine, nu asta-i scopul post-ului de azi.

Vroiam sa zic ca, vazand pozele, mi-am amintit de cateva piese de club, care erau la moda pe vremea asta. Nu stiam de Inna sau de Narcotic Sound, cu a lor portugheza. Din  punctul meu de vedere, muzica de acum e de cacat. Muzica de atunci era altfel. Mult mai buna. Mai diversificata. Nu numai ‘bumtzi, bumtzi, mi vida, te amo’ si e hit. Cum se intampla acum.

Mi-e dor de vremurile alea. Vremuri in care stiai care artisti sunt romani si care sunt straini. Vremuri in care romana era limba muzicii artistilor autohtoni, nu spaniola, portugheza si mai stiu eu ce limbi vor mai promova astia ai nostri.

Va propun pentru auditie (si retrairea unor momente faine, pentru unii), doua piese. Nu romanesti.

Auditie placuta!